Nu imi vine sa scriu un articol depre modificarile legisilative. Sunt atat de multe, atat de diferite, valabile pentru unele afaceri, neaplicabile in altele.

S-a intamplat ceva cu mine acum vreo luna: eram epuizata, nerabdatoare, agitata si nu ma intelegeam. Parca asteptam ceva, am dat vina pe oboseala, pe stres, pe emotii ... Acum nu mai simt nimic din toate astea, aceste stari nu mai au ce cauta in viata mea. Simt doar in responsabilitate fata de familia mea, de colegele mele, de colaboratorii firmei de contabilitate. Studiez, ascult, caut si gandesc.

Prima saptamana nu am dormit, acum creierul meu s-a obisnuit, s-a imblanzit, cauta solutii. Dar nu stie dragul de el ce sa faca, nu a mai trecut prin asta si nu stie. Mintea mea mai intra in panica. Traiesc in prezent cat mai mult. Am amintiri vagi despre boli, salvare si alte lucruri care creaza traume intr-un suflet de copil, dar asta nu ma ajuta sa gasesc solutii si alung amintirile. De voi amintirilor nu am timp acum!

Am monitoare, ordonante, raspund la telefoane si poate mai curge o lacrima pe ascuns cand ma uit la stiri. Nu simt frica! Sunt pregatita pentru orice boala. Sunt pregatita de fosta criza economica pentru o economie cazuta. Poate nu sunt pregatita sa traiesc ca in filmele de groaza. Se vorbeste de infectare ca in filmele cu zombi si ma intorc cu fiori pe sira spinarii la balantele mele, aici in prezent si zic „sunt doar stiri”. Apoi aud o soapta : Cristina e realitate!!!

Tot timpul am fost o puternica. Xena iese din mine la orice criza. Acum simt neputinta profesionala. E greu sa sfatuiesc pe cineva sa inregistreze angajatii in concediu, in fara plata, in somaj tehnic sau Doamne fereste sa-i concedieze.

Simt cutitele infipte in economie si stiu ca o sa iasa in doua sau trei luni. Dar ranile ? Cine le panseaza ? Masurile guvernamentale... nu cred. Sunt atat de complicate, atat de intortocheate... si un buget gol golut de unde poate plati?

O sa facem ce fac toti, ne lingem ranile si pornim la drum. Mai caliti, mai curajosi, mai capabili. Buget gol dar sufletul nostru ramane plin de bunatate si solidaritate. O sa reusim din nou si din nou si din nou!

Imbratisari de incurajare tuturor!