Ma gandeam intr-o zi de liniste si pace cum am ajuns eu contabilul de azi. Nu ma intrebam ci doar ma gandeam la fiecare etapa din profesia mea. Am fost ca un actor care am tot repetat pana mi-am invatat rolul.

Visam sa fiu vanzatoare chiar daca terminasem liceul cu profilul de finante contabilitate. Nimeni nu a vrut o vanzatoare grasuta cu accent de moldoveanca, a fost asa zisul noroc sa-mi indrept pasii spre contabilitate.

Aveam 18 ani, nu vazusem niciodata un calculator si totusi faceam inregistrari contabile pana la ora 22. Scenariul de contabil era scris de seful meu de atunci, un om deosebit caruia toata viata am sa-i fiu recunoscatoare pentru rabdarea pe care a avut-o cu mine. Tot el mi-a indreptat pasii spre facultate, aveam deja 25 de ani, dadusem examenul de contabil autorizat la CECCAR si mi-a spus: "Cristina, de ce pierzi timpul? De ce nu faci o facultate?" Si am facut-o, la faculatate mi-am jucat rolul de student care face contabilitati. Era asa de clar totul in mintea mea, aveam logica din practica. Frumos, mi-a placut facultatea.

Brusc s-a rasturnat scena in care jucam rolul de angajat si am continuat contabilitatea intr-o firma de contabilitate. Greu, foarte greu m-am adaptat insa acolo au fost primii mei pasi spre independenta. Nu am stat mult acolo, insa in timp scurt am invatat atat de multe incat rolul meu de expert contabil s-a potrivit in urmatorii ani ca o manusa.

Pe parcursul anilor am avut ceva clienti si fiecare dintre ei ma faceau sa joc rolul si mai bine, orice experienta, orice domeniu de activitate, orice om ma ajuta sa evoluez, sa devin un contabil si mai bun. In rolul meu m-am lovit si de scenarii proaste si unul dintre ele care m-a marcat din toate punctele de vedere au fost : tepele si in special de la prieteni. Si acest salvator a celor care trag tepe am fost ani de zile pana mi-am invatat bine rolul.

Acum sunt actor in firma mea de contabilitate si in continuare repet roluri, in continuare fac repetitii pentru a primi aplauzele finale. Am refuzat rolul de contabil din domenii pe care nu le stapanesc si nu din confort ci din cauza ca acum nu mai joc pe scena singura. E usor sa-ti asumi un rol pe care il joci singura, insa in momentul cand esti o echipa rolurile sunt impartite intre colegi si daca totul nu functioneaza cortina e posibil sa nu se ridice des pentru a da un spectacol. Cu cat suntem mai buni, cu atat avem mai multe spectacole.

In viitor actorul din mine isi doreste evolutie, vreau sa trec pe scena auditului. Un vis pe care o sa-l fac sa devina realitate. Atunci o sa invat alte roluri, probabil o sa fac si mai multe repetitii decat pana acum, dar urmarind ceea ce am scris pana acum doar asa o sa reusesc sa joc un rol principal in viata mea.