Prin teancuri de hartoage pline de cifre m-a apucat un chef neasteptat de a scrie un articol interesant despre perfectionism. In ultimul timp sunt pe un drum al cunoasterii interioare si o sa mai impartasesc pintre legi si trairile mele de om care profeseaza in domeniul contabil.

Asadar, contabilitatea se considera bazata pe perfectionism si des mi se spune asta in fata "esti perfectionista!".

Am ajuns la concluzia ca dorinta asta de a fi totul perfect tine de teama de a-ti asuma rolul de fiinta umana cu propriile tale imperfectiuni, defecte sau slabiciuni.

Ne place sa vedem defectele altora dar nu si pe ale noastre. Nu avem curajul sa ne exploram psihicul nostru si sa descoperim unele zone ale personalitatii noastre, ci ne place sa traim asa artificial o alta viata, vrem sa fim perfecti.

Sa ma intorc la perfectionismul contabilului si sa va scriu din propria experienta ce trairi am avut in ultimii 24 de ani:

1.Daca un client imi spunea ca am gresit ma schimbam la fata si imi pierdeam buna dispozitie. Vocile din capul meu imi spuneau " Cine e el/ea sa-mi spuna ca am gresit? Eu stiu ce fac, sunt ani de munca in spatele rezultatelor mele, etc.",si de aici irascibilitatea era pe masura.

2.Cand ma duceam la un control si o inspectoare intepata incepea direct cu atitudinea ca sunt o infractoare in mintea mea era:" Cum sa-i demostrez ca nu am gresit, cum sa-i arat cat de perfect este totul?" si de aici panica era pe masura.

3.Cand o angajata imi spunea ca nu e bine asa, ca mai bine facem asa, in capul meu incepea: "Aaaaa, uite la ea, eu am invatat-o, nu stia ce este o factura si acum ma corecteaza ea pe mine?", si de aici autoritatea mea se simtea clatinata.

4.Cand un client imi spunea ca se grabeste in mintea mea vocea chitaia "Hai Cristino mai repede, ce esti asa lenta...! " si uite asa m-am transformat din contabil in pompier.

Cateva secunde de trairi a schimbat o viata de om. Perfectionismul e implantat artificial din dorinta de a fi zeu. Uitam des ca nu toata lumea poate fi acolo pe primul loc tot timpul. De fapt nu are importanta locul ci faptul sa avem demnitate indiferent de locul unde suntem.

Sfaturi pentru a scapa de perfectionism (eu inca lucrez la asta):

-Faptul ca un om isi sustine ideile este ceva normal, dar sustinerea lor exagerata denota o mare nesiguranta. Cand cineva te corecteaza admite regandirea ideilor. Nu strica sa vezi si din alt unghi indiferent de experienta, studii, etc.

-Fa o pauza cand vezi ca esti coplesit de perfectionism. Noi avem acolo in creier niste carari si tot ne intoarcem pe ele. Poti sa cauti o alta carare: una faina, relaxanta :).

-Recunoaste propriile tale slabiciuni, intra in contact cu realitatea si cu interiorul tau intr-un mod cinstit si astfel te vei indragosti de propria ta profesie si de propria ta viata.

Acum ceva timp ma bucuram de orice rezultat care era fara greseala, acum am invatat sa ma bucur de traseul meu. Nu mai sunt un sac fara fund care tot vrea aprecieri pentru a le consuma si apoi sa mai cer.

M-am transformat dintr-un contabil perfectionist intr-un contabil perfectionat.

Drum bun spre maiestrie!